Risipitori și Obiecte Risipite ( 2012 )

O

primă abordare a temei risipei, întruchiparea perfectă a consumismului, în termeni simbolici. O temă socială pe care am revizitat-o în Risipitori ( 2013 – 2014 ).

Ideea mi-a venit atunci când am realizat că, nu numai că nu citesc marea majoritate a materialelor publicitare de care sunt bombardată, dar nici măcar nu le ”văd”, așa cum nu citesc marea majoritate a reclamelor publicate în ziare sau reviste. Și cred că mulți sunt ca mine. Așa că, nu mi s-a părut exagerat să presupun că, probabil, cel puțin nouă din zece astfel de tipărituri sunt perfect inutile, sfârșind fără a fi măcar observate, darămite văzute sau citite. Așa că mi s-a părut o idee bună să reciclez astfel de tipărituri – afișe care nu au fost afișate niciodată, pliante și reviste a căror soartă este să zacă în holuri de hotel, materiale publicitare care trec din cutia poștală direct în coșul de gunoi, și să le dau într-un fel viața de care sunt lipsite, și utilitatea pe care nu pot altfel să o atingă, transformându-le în obiecte de artă.

Lucrările au fost pictate în acrilice, direct pe afișe sau pe colaje din printuri publicitare, și au în general dimensiuni mari.